ba știi
dar nu vrei s-accepți
adevărul
dezmembrată tristețe

te lupți
pe un culoar prin care oamenii curg
cu brațele împingând în pereți
precum copii cu mâinile-n aer

ochii tăi
străvezii devin mai opaci
răsaduri de umbre cu frunza subțire

o boală de care nu poți sa scapi
te macină
iar tu
te împingi în mine
cu brațele largi

tac

târziu
respirând printre palmele strânse
o lume întreagă de maci