Miresme amestecate taie aerul din jurul meu
În care plutește un zglobiu eu,
Îl prind și îl așez pe degetul mic,
Mă văd pe mine însumi vândut la butic.

Lumina îngreunează frunzele și oamenii
Ce au în ei semințe de avortoni și genii,
Știința își descoperă chipul esoteric peste milenii.

Un iz de viață-moarte se plimbă nonșalant
Peste terasa în care scriu, și mă apucă de mână galant,
Îl resping și se strecoară sub tricou
De unde își trimite în nări imund ecou.

Un nerv pulsează inegal sub pielea mată,
Mânia crestează epiderma și țâșnește în aerul de vată
În care și-a ascuns frumusețea și ingenuitatea o fată.