în seara asta am privit-o-ntins
sprâncenele ei ─ arcuri încordate pe firul subțire-al privirilor
săgetând
drumul întins între două mese
între două lumi lubrifiate de amintiri diferite
ai sprâncene de frida gândeam cu vocea uitată în mine
ai distanța întrupată în zgomot și fum
distorsiune a propriilor noastre întrebări camuflate-n răspunsuri
alături
el se încinge tot mai fluent peste bluza ei roșu mulat
gurile înroșesc vorbe zâmbete țigări smulse dintre săruturi
ochii adulmecă formele ca vânătorii vânatul așteptând în tufișuri
ai intensitate de frida concep pe moment o idee strecurată printre cei
care-și aglomerează prezența în spațiul rătăcit între ochi