a trecut mult timp
de când ultimii oameni au plecat
și-au pus mâinile pe genunchi
au adormit aproape de clipa serii
frunzele zilei în noapte

am rămas noi
niște umbre în gerul pământului
niște umbre care își strâng anii în pumni
și îi aranjează
doi câte doi

am rămas aici
să povestim despre oameni
despre pietrele iernii

în cele din urmă
îi vom întoarce spatele
vieții