Amintirile ce-mi trezesc a ta privire
O carte-aș scrie și tot n-aș încheia
Începând cu blânda copilărie
Sfârșind cu aspra vârst-a mea.

Privesc câteodată-n gol, poate
De ele voi putea scăpa
Unele sunt bune, îmbietoare,
Altele nu le-aș mai încerca.

Cu toate aceste experiențe
Ce-n alte vieți poate-am avut
Nu mă simt mândru de ele
Foarte greu le-am petrecut!

Stau și-acum în a mea minte
Clipe-amare ce mă-ncântă
Nu pentru a lor venin
Ci dragostea ce o insuflă.

Sfârșitul cărții nu-l mai știu
Încă acolo n-am ajuns
Voi încerca eu altădată
Un ideal de nepătruns!