Deși cu-ale sale flori înmiresmate
Imaginea primăverii e ca divină
Pe lângă cea a iernii cu troiene
Se-aseamănă c-un mic pui de găină.

Iarna-și țese flori de gheață
Picturi rupestre sunt pe sticlă.
Promoroaca?! Instalație
Ce sclipește fără frică.

Primăvara doar primește
Mai cam totul de la pomi
Storși de sevă își arată
Podoabele constând în flori

Crezi tu primăvară dulce
Că zăpada nu-i mângâie
Pe-amatorii de senzații
Ce vor toate să le știe?

Dar Edenul ce s-arată
Când apariția tu îți faci,
Nu-i atrag oare florile
Și cămașa ce-o îmbraci?!?