70/min
trec viața în fugă
fără să mă asigur
sînt lovită de două gînduri
din direcții opuse
mă rostogolesc
pe parbrizul unuia

(celălalt nici măcar nu oprește)

120/min
mă ridic
respir în zig-zag
fac un salt spre linia galbenă
deasupra cerul e negru
pe mine
și plouă
cineva fluieră
sînt eu

(nici măcar nu sînt pe zebră)

160/min
ajung
mă lipesc
de sticla udă a ochilor tăi
înăuntru nimeni
doar un
‘renovare pînă luni’
mă așez să aștept

(nici măcar nu știu ce zi e)