Triunghiul ce viața ne reprezintă
Se pare că-i oarecare
Teoreme de-aplicat sunt mai multe
Iar rezolvarea necesită de ani sute

Când capacitatea nu ți-o știi
Încearcă formula lui Heron
Și aria în care ești atunci
O afli făr-a mai merge pe brânci

Înălțimea crește odată
Dar scade cu jumătate
Din suma tuturor laturilor
Arătându-ne limita idealurilor

Cazul de congruență în care ne aflăm
Prin mai multe încercări îl delimităm
Unghiul sub care gândirea-o avem
Fiind ascuțit ușor îl depistăm.

Nu trebuie să-ți fie viața o dreaptă
De împliniri și fericiri circulare
Ci s-ai un destin parabolic
Minimul, maximul să nu-ți pară diabolic.