O minune venită din rai,
Fără taraf și fără alai,
Un strop de viață, o mană din cer,
Dar fără cântec, ușor și stingher-
Un porumbel.


Cere iertare fără să vorbească
Și se rotește, și zboară, și stă.
Face impresii nevrând să roșească
Bate din aripi, se-nalță și-n el
e un stingher.


Apare însă în viața-i fugară
Fără păcate și fără cusur,
O porumbiță suavă, dar tristă
Ce nu mai credea că există
vre-un porumbel.


Dar minunile vorbesc,
Cei doi stau și tăinuiesc
Față de neam a lor iubire
Și nu greșesc când ne vorbesc,
de-o întâlnire.


O zi nefastă aduce însă
O ploaie mare, o furtună;
Dar inimile celor doi,
Oricât de separați ar fi,
Bat împreună.