cândva
am locuit într-o clepsidră

eram un fel de nisip căzător

oamenii mă aşezau cu susul în jos
așteptând să curg
înspre tălpile lor

îmi dăduseră numele
timp

afirmau că sunt
o noțiune abstractă

mă tot puneau să măsor

apoi mă întorceau
pe partea cealaltă

ajunsesem ceva important

nimic nu se făcea fără mine

toți ochii mă priveau
scrutător

eu decideam
când e rău sau e bine

căpătasem o altă identitate

devenisem folositor

deși credeți-mă

eu mă simțeam

același neînsemnat
nisip curgător