Uneori privesc nepasator la timpul care-alearga
Prin incaperile pustii din sufletu-mi ranit,
Si nu sunt trist cand din tablouri vrea sa-mi stearga
Tacerea ce-ai uitat-o cand m-ai parasit.

Ferestrele inchise spre trecut demult s-au prafuit,
Din cand in cand o umbra se-odihneste pe pervaz,
Si timpul meu imi pare cu-o clipa mai grabit,
Lasand ca amintire o lacrima pe-obraz.

Uneori de-atata nepasare mi-a ruginit cuvantul
Si e sinistra noaptea in care-am sa m-arunc,
Se-aude-n departare cum ma asteapta vantul,
Plangand cu nostalgia din glasul unui prunc.

Noi inca nu cunoastem durerea unui rid
Ce ne-a-nflorit pe frunte cand timpul a trecut,
Dar ne dorim ca visul cand pleoapele se-nchid
Sa ne topeasca-n dorul eternului sarut.