doi prieteni și o sticlă desfăcută
mai degrabă o sticlă și doi ce te recunosc pentru ziua aceasta
sticla ai deschis-o să faci cinste
pentru tine are importanță
prietenii au nume dar nu ți le amintești
doar faptul că i-ai întîlnit în gară
așezați pe jos scoțînd pe gură duhoare și zgomote
te-ai împrietenit pe coate
departe de costumul cravata și butonierele printre care îi pierzi
doi prieteni nu se lasă prinși
poliția îi aleargă printre rîsete
ștergi cu mîneca grăsimea de porc caloriile aleargă printre dinți
cu înjurăturile
„mama lor de neciopliți umbra mea le e de ajuns ca maramă”
doi prieteni și-au dat mîna și te-au aruncat pe trambulina
uitării.