Hai sa privim impreuna timpul ce trece sub cruce ...
Hai sa vedem cum putem sa-mplinim ne-mplinirea ...
Hai, doar noi doi sa lovim cu securea iubirii nespuse,
Ascunzand neputinta sub vorbe frumoase si zambete limpezi,
Prea limpezi sa poata zambi, prea vorbe sa fie frumoase.
Pe-aceste carari prafoase si clare trecut-au cohorte
Dar noi suntem singuri si primii pasim printr-un praf risipit
Din truda atator schelete albite sub soare si ger.

Ce lung pare drumul acum, cand se-ncheie ... Ce lunga e clipa ...
Traim intr-o lume ce pare nelume, o veste poveste ne-ntuneca pleoapa,
Si totusi mai credem in bobul de roua ce moare sub raza de soare.
Si vedem nevazutul in tot ce se zbate spre culmi de iubire, spre porti de cetate...