acești muritori au atins perfecțiunea
spunea mozart ținându-ne în brațe
muzica sferelor cobora încet pe o rază
moartea venea cu domni recitând poezii
în drum spre eșafod
după sentință
schönbrunul înnebunise

în amurg, sângele vocalelor și consoanelor
se prelinge încet din mierea soarelui
tot ce-a mai rămas
de mâncare
din înțelepciunea pământului

în curenți imperiali dacă visezi
vor troieni curentele literare
e cald dar nu-ți arunca mănușile în dunăre
la minus 10 grade trupul gheții
se preface-ntr-un infinit turn de fildeș
colți de aur mereu sfâșiindu-te
nu uita cine ești cine suntem
în cel mai perfect loc din lume