Privesc norii din adânc
Nu pot să mă văd decât pe mine.
Acea vată de pe cer
E de fapt un eu transpus în gaz.

Și dacă eu sunt nor
înseamnă că sunt plină?
Sentimente- picuri fini de apă
Trăiri- particule de oxigen
Viață- ploaie.

Și dacă eu sunt plină
de ce plutesc mereu?
Îmi place să fiu departe.
Ador cum te chinui greu
să ajungi la mine.

Ce văd e mai alb
ca sufletul meu.
Ce simt e un tot
din valurile de sus.
Ce vreau e la fel
de mult câți sunt ei.
Ce visez... e ușor
ca norii din adânc.