Culoarea verde-ngălbenită
a frunzelor rănite peste dig
se întoarce peste ochi cu toamnă
ce vine, trece, prin mult frig.

Se adâncește cerul peste lună
bătrânul soare se arată-n adiere,
norul se clatină peste colină
cu vântul val de mângâiere.

Aprind opaiț peste corolă
culeg o geană-n strop de acru
și trece toamnă, trece iarnă,
peste focul nostru sacru.

Caut o mască, mască iară...
sunt măscărici de frici perene
se scutură un foc albastru
peste un strop de soare-n gene.