Iată totui deșertăciune
pe solzii sîngerii raze rătăcite
pe sub coroana de lumină
o clipă rătăcită umplu ambigu cerul amorf de negură
Într-o clipă mă scuturai de exaltarea răului pur
Și măntreb de ce te chinui în angoase demult rătăcitoare
Și nu te speli de sîngerii solzi
ca de-o coroană de-ntuneric
Privești dar nu vezi
Atingi însă nu simti...
decît deșertăciune.
(Nu vei trăi nicicînd miracolul).