În tainica operă, de vremuri răpită
Negându-și credința, mica pasăre se ridică.
Închiderea ochilor tenebre evocă
Crispată, infimă, chemată cu milă,
Rostești supărată
Tu, voce distantă
Un imn sub luna plină.

Dar iată, arată sub chipul de frică
Un râs sfidător.

Pășește cu stimă, transformă-ți gandirea
În mii de păsări ce dorm
Doar bolta senină, adie-ți lină
ÃŽn game de tenor.

Dansează pe note, ce murmura vorbe
Din mituri dispărute
Ce apar, apar, din vise izgonite
Și-n zadar, zadar, amintiri repetă.

Tu, dansează iar
Pe scena fară regrete
Singurul tău amar
Fiind faptul ca ești in minte.