Douăsprezece ape curgând:
oleandru, măslin, rodiu, salcie,
măr, chiparos, mesteacăn, arțar,
paltin, cedru, palmier, ulmul,
singurul cu ereți pe ceru-i…
și amar, amar…


O, nedeslușit crâng în lemnul mesei
Cinei Celeia de Taină
și de cearcăn împodobit
cu azurul din Grădina Ghetsimani…


Și călcâiul tău, Călătorule,
gulden cu slove de cenușă pe el,
alabastru în care vipera lasă ura
pietrei ce a stat în sfatul tău
cum în zidul Ierichonului.


Douăsprezece ape!Ce scaldă
pentru făptura ta știrbită
de azur, păstorită de lacrămi…


… ce călătorie spre apa cea vie,
în care intra-voi să depun mărturie!