Ultima legendă a florilor de sakura
C-un prinț clătindu-și fața într-un izvor.
Deasupra, fața zânei stă să-l transforme
Iubirii, într-o ramură de cireș
înflorită. În dor.

Căderea petalei pe lama de spadă. Asemenea
Timpului adus Iubirii de sus.
Deși-i o băutură limpede, amețitoare,
În om și taine àltele îs.

… Caligrafia acestui poem. Din cerneală;
Limpezind vârful peniței în tuș.
- Asemenea inimii când, bolnavă,
Arde depărtării vièți ce s-au dus.


Înflorind, Timpul ultimei seminți stă să cază,
Doamne,
‘N pământul arzător dintre două iubiri.
(O) ceașcă de ceai ridic, iubito! Visează!
Afară, zânele ard Cerului primii zori.