De la o vreme nu mai am timp
se comprimă și mă încorsetează
m-am temut mereu de șerpi și acum halucinante,
visele - anaconde se multiplică la infinit .

Toamna-iarna asta nehotărâtă
mă inchide in simfonia frunzelor
altădată credeam că e bine să zbor spre primăvară,
iluziile dădeau năvală prin toti porii .

Vreau să uit că sunt prizonieră
primăvara va veni din nou
am să arunc clepsidra cu o mie de inimi ,
și fiecare fir de nisip o să-l ferec in amintiri .