ecou în timp te aud de atâta vreme
te ascult mereu si-ncet clipesc din gene
să nu te sparg, să simt o liniste totala
să-mi fii tu martor in vremea mea mortală.

pulsul încet imi bate, inima încet palpează
sângele prin vene turbat accelerează
ma trec fiori, fiinta mi-se zbate
durerea ma cuprinde, fiinta-mi numai poate.

mi-e teamă, nu pot, mi-e rece
viata ca un film prin față mi-se trece,
și tremur,și simt că încet cedez
la glasul tău încă mai vibrez.

aici se încheie totul, aici ne despărțim
ne naștem spre moarte, de aia traim
ramane in urma o umbra, o amintire atat
caci tot in viata asta isi are un sfarsit.