la început îi duci o floare. târziu în noapte. când greierii confundă aerul din găurile pământului cu zorii. roua dintre frunze o face să pară de diamant. nu doarme. niciodată nu doarme. sălbăticiune hăituită în suflet pândește sunetul care-ți trădează pașii. uneori nesiguri. alteori nici atât. dacă și-ar ține respirația razele lunii ar îngheța pe geam.

alt început. îi duci flori. multe flori. aceleași flori. o singură dată pe an magnolii. sari garduri. ești alergat de câini de proprietarii de magnolii de vecinii proprietarilor de magnolii de patrulă de vânzătorii de noapte de măturători de aurolaci de taximetriști de dumnezeu-mai-știe-cine. când furi magnolii întregul univers complotează împotriva-ți.

când nu există început nici sfârșit nu există. la mijloc de întâmplare ești străin. te-ai îngrășat. nu mai sari garduri. cu mulți dintre proprietarii de magnolii te-ai împrietenit. ești prea demn să mai furi sau să cerșești mărgăritare. o floare ar fi prea puțin. flori multe deseori ai dus la mort. te strângi în tine și speri că ochii exoftalmici vor spune ceea ce tu ai amuțit. ai înțeles de mult că nimeni nu se îndrăgostește de un melc.

cerul te apasă. pământul te apasă. fărâma de viață din tine spune că ar fi cazul să scapi. urci în mașină și gonești. fiecare kilometru îți regenerează o celulă. dumnezeule! te cutremuri la gândul că pământul e atât de mic. ai avea nevoie de o navetă spațială. de un coșciug de sticlă aruncat în vid. singurul loc în care ai simți că stelele-s moarte și tu ești viu.

apoi te trezești. îi duci cafeaua. sau un ceai. după preferințe. îi duci gunoiul. îți duci gunoiul. o pereche înseamnă doi oameni care produc același tip de gunoi. full of shit. întotdeauna gunoiul tău este mai pestilențios. dacă nu crezi încercă să bei apa unor flori pe care le-ai ținut în vază zeci de ani și zeci de mii de kilometri. doar universul știe.

la început a fost o floare. lumină s-a făcut mai târziu.