te-a ranit grav
trecerea

dar eu nu vad nimic,
ploaia imi intra in ochi
si lumina...
atata lumina in jurul nostru..

abia atunci
cand imi ascund ca de obicei
fruntea la pieptil tau
acolo unde pare a fi un caus
facut dinadins pentru mine

acolo unde miroase cumva
neinteles
a cea mai profunda intimitate
abia atunci
vad...

ploua si prin hainele ude
acelasi parfum al caldurii interioare
calatoreste ca o nava spatiala
inefabila, uluitoare
prin lumea banala
din jur..


da, niciodata, DAR ABSOLUT NICIODATA
nu voi gresi locul

asemeni pasarii obosite
imbratisand cuibul