sclipiri galbene portocalii-
bufnița
adâncește tâlcul înțelegerii.

sunet prevestitor,
privire fixă -
secera morții
sau a lunii nu o sperie.


***

distanța dintre privire și zbor
se măsoară
cu unitatea coloanei infinitului..
plan orizontal-odihnă,
plan vertical-eliberare
punte între ele: coloana.

limbajul formei-
concesie făcută privirii
dincolo de spațiul verde.

piatră rotundă, șlefuită-eternul
se revarsă la nesfârșit.
orizontul se deschide:
realul e asimilat de abstracția pură.
nimicul generează cercul.
punctul inundă vidul cu lumină.
masa-focar de vibrații,
aspiră totul.

semicerc-
formă în mișcare a lunii;
scaun-
lumină reflectată.

aleea scaunelor-
sunetele sculpturale
țes cerga tăcerii.

în alabastru, privirea lui Narcis
împrumută apei candoarea.



pipăind esența
toate formele se scaldă-n infinit...
suprafețele-
asemenea păsărilor,
se desprind de masă,
nu mai au greutate,
devin o oglindă a cerului...
poate
a sufletului.




*

viața,
iubirea,
nemurirea-
traseu al inițierii
spre clarviziune,
spre tainele dragostei...
frumosul
se materializează-n gânduri mărețe;
se oglindește-n
gingășia florilor,
în cântecul păsărilor,
în zdrumicatul pietrelor,
în atenția de nu dezechilibra ambientul.
frumosul se identifică cu Dumnezeu.


imn închinat iubirii
efemerul este lăsat florilor-ca dar,
eternitatea- oamenilor;
privind după perdea,
sărutul
rămâne veșnic
agățat de o stea.
sublimul este aidoma parfumului:
încântă totul,
farmecă.
de la coloană la masă,
zvâcnire de viață,
dragoste mărunțită și dospită-
anaforă pentru curățire.