Nu știu ce păcate se prescriu sub dantela albă
în ce vis ninge cu indulgențe peste aventuri
de două zile din cămările de sus
un voal ceresc prin atmosfera colindelor
semn că vom aluneca mai ușor peste distanțe
până la capetele anilor
cum ți-aș spune cât te doresc
nu printr-o urare sau felicitare obișnuită
merg pe croiala drumului refac în gând
povestea noastră dintr-un mesaj întâmplător
pe cercul din fereastră aștept nașterea altei lumi
prin ținutul înghețat al ezitărilor
cu mâinile lipite de ceașcă privesc spirala aburului
un vin cald în absența cuvintelor
nici n-au rost la prima întâlnire
așează-te aproape iubito
în fața șemineului doar să ne descoperim
o poveste până la sfârșitul iernii