- Să nu fii trist, își spuse Fulguleț,
Privindu-se-n oglinda înghețată
A unui lac, sub mărul pădureț
Cu mere albe, fără nicio pată…


- Să nu fii trist, măi, fulgule de nea,
Nici frică să nu ai că te topești,
Tu nu vezi că-n oglindă e o stea?
Că stă pe loc, oricum te învârtești?


Eu îți promit că steaua o să fie
Mereu acolo, chiar dac-o să pleci,
Oglinda asta nu va fi pustie,
Doar chipurile, poate, mult mai reci…


Când tu, măi, Fulgușor, o să revii,
La iarnă, să te vezi în sticla ei,
Să-ți amintești de joacă, de copii,

Și chiar de mine, dacă o să vrei.