Te știu în ninsori cu viscol pe drum
Gânduri de spaimă încep să mă prindă,
În noaptea cu ceață mă umplu de scrum
E frig și lumina nu vrea să s-aprindă.

Adânc în suflet neliniștită-mi fixezi
Tristețea din ochi, părul galben zburlit,
Te simt acoperită de grele zăpezi
ÃŽn aerul rece, de moarte coclit.

Funinginea viselor cade-n chaosul mut
Aș săruta buzele dar nu mă mai simți,
Un ochi mi se zbate cu-n semn de temut
Și taie prin mine o lamă cu zimți.

Te știu în ninsori depărtate și reci
Un înger cu aripi întinse spre soare
Te aștept în noapte prin vise să treci
E frig, o iubire din suflet nu moare.