Din cer cad fulgi de stele,
Vântul suflă cu putere.
Rătăciți, topiți pe gene,
Toamna pleacă, ușor geme.
Covor alb ce se așterne,
În sobă trasnate de lemne,
Coșuri fumegând surcele.
Copaci înfloriți de iarnă,
Pe crengi muguri de zăpadă.
Afară nimeni, liniște deplină,
Pe cer renii moșului se plimbă.
Privesc pe fereastră,
Þurțuri la fiecare casă.
Lumânări stau pe masă.
Inc-o noapte de iarnă arsă.