singură acasă de crăciun mă hrănesc cu bloguri și cozonac m-am plictisit de colindat amintirile altora și de scris memoriile pe o coală mai albă decât omătul ce ni se adună pe creștet copii fiind iubitule spune-mi de ce tu pleci întodeauna înainte să se termine poemul cel puțin cu un rând sau două mai sus decât bikini din raft nu-i voi mai purta niciodată sunt de unică folosință și au expirat odată cu dragostea noastră atât de roz cu dantele vintage știu voi rămâne iubita ta și peste douăzeci de ani când vei fi deja impotent sau poate cine știe același dandy frustrat cu atenția veșnic răvășită printre dantele moi de satin un adevărat moș craciun de pus în vârful bradului și aruncat apoi la gunoi.