Dac’aș putea-nțelege clipa
cu Sfinxul aș putea să stau la taină
și-al stelei dor l-aș alina,
aș ști de ce e viață-n ou și în sămanță,
de ce viața are rost aș ști
și-aș ști cand soarele-o dezmiardă
unde își pierde imaculatul alb zăpada,
răspuns la întrebarea „a fi sau a nu fi?” aș da.

Dac’aș putea-nțelege clipa
pe veșnicie n-aș miza,
iar infinitul fără margini
la margine l-aș destrăma.
Aș strânge stelele în turmă
și la păscut albastru le-aș mâna;
le-aș tunde lâna blondă de pe spate
și clipei mantie i-aș coase
cu fir de stea.