culoarea curcubeului
nu'mi spune nimic
în seara asta
când tu pleci,
eu rămân...
sau e invers?
culorile vânăt-căprui
ale cerului
din privirile tale
nu-mi aduc
de departe
liniștea
pe care o aduceau altădată!
culorile
și simțurile tale
de oraș
pierdut prin renaștere.
demult
nu m-au mai invadat
așa departe
așa deplin
așa... privind
decapitat
spre podul tău...
atârnat istoric
peste ape.
nicicând
nu am fost mai fericită
ca atunci, pe podul acela
apropos
cum te-ai chemat??
cred...
că am uitat!
de atâta....
lipsa de ploaie
pe acel cer....
vânăt curbat!