Te port pe trup și-n jurul gleznei
mi-e greu să mișc al meu picior
ești o lucrare filigrană
ce-mi atârni ușor
ușor
mi-ai dat culoare din metalul rar
m-ai prins în gheară și m-ai strâns
tot corpul mi-ai cuprins
ca o montură-n dar
m-am stins
e clar

meșterul la el acasă foc de arde
și-i boem
topind coloana-mi verticală
ca să gem
pe frunte am simțit zicală
-cei cu credință nu se tem
îți țin morală
dau năvală
...când nu vrem

nucii au culoare și persistă
trimit esența lucrului
măreț
mă bucur încă
chiar când nu există
să port un păr de munte
trist lăieț
ca părul tău
puțin dar pubian
... și creț