Insulele Sandwich
se servesc, de preferință, cu
ieftine jocuri de cuvinte
celor ce nu-s încântați de așa ceva
Cineva ar putea turna
o găleată de fluturi în capul lor
și ei și-ar uda prețiosul costum clasicist.

O, sunt sambe de wolfram,
sunt obsedante regate printre
norii venusieni - dar sunt lucruri
neimportante d.p.d.v. social!
Mintea lăcuită, mănușile Europei,
xilofonul se află pe acoperiș,
alături e o carte (nu contează subiectul)
galben-verzuie ca gândurile mele.
Penetrează cu nările mirosul ei:
vezi brutăria de speranțe a orizontului,
carnea oglinzilor, praful de stele din copaci?
Aripi bat în alunele din rucsac,
nisipul roz te amețește în alte feluri!

Tăceri dospite îndelung,
ștampilați actele sufletului!
E ora când obsesiile își aprind beculețele,
perdelele se mișcă în spatele vitrinelor.
M-am făcut verde-verde,
pietrele cubice ale străzilor respiră italian.
Mâinile îmi sunt pline de mere
transparente, cepe transparente.
Ce mă fac cu ele? O scară de melc
coboară spre mine. Pe treptele albastre,
câte-o literă din propoziția:

E Ș T I L I B E R.

Pașii mei urcă, aerul se schimbă.
Soarele s-a ridicat de la pământ,
se scutură de bruma de melancolii
și împărtășește propriul azur, aidoma pâinii.
Intru în apartamentul meu din Guyana Românească:
sunt pereți a căror culori și picturi
se schimbă după starea mea.
E o priveliște memorabilă: nisipul neted,
țesătura fină a mării, stelele de mare
aranjate teatral, ca într-o pictură celebră.
Aidoma și turnul de frișcă din pahar;
un saxofon neștiut se insinuează în minte.
Totul e de ținut minte:
vremurile de aur sunt în față,
nu înapoi.
Mereu să-mi amintesc clipele ce urmează,
mereu să sforăie viermii vecini:
am ajuns o fântână retroactivă
pe pragul perlei timpului.
Și părinții perlei. Să-mi trimită ei
felicitări pe adresa redacției.