Nescuturata nea pe brațe mă apasă.
Picioarele sunt rădăcini din ce în ce mai seci.
Trec nopți mâncând lumina, ce curge prin fereastra
Prin care te zăresc și-n care nu mă vezi

Zile se scurg, și nopți, și alte zile vin
Scoarța e tot mai rece, de frică și de brumă,
Am înghețat de mult proptit în sonerie
Precum un vis de lemn, schimbându-se în humă

Seva s-a preschimbat de mult în rumeguș uscat
Scurgându-se prin geam, scrâșnind, ca să te-mbie
Să ieși cândva, în noapte, la pomul lăudat,
Și să-l iubești o data, când nimeni n-o să știe.

Dar trist ! cu orele tu faci amor cu altul
Durerea mea o strig, arzând ca într-o sobă
În care îmi arunci nepăsătoare ciotul
Focul să-l mistuiască fără să spui o vorbă.