Mă trezesc dimineța în lumina obscură
cu un aer obscur
și arunc o privire obscură, în sictir, pe calendarul obscur...
tocmesc în obscuritate
un plan straniu ca să ies în atmosfera obscură
de pe întunecata scara a blocului obscur
țopăiesc mărunt pe strada obscură,tacită
mă-nfior la auzul unor zgomote obscure
și mă opresc într-un cadru groaznic de-obscur
din stația obscurității, D4bis, iau autobuzul "rapidul obscur"
mă întâlnesc cu oameni ciudat de obscuri ce mă etapează, dar...
întorc capul și văd nepătrunsul obscur
căpătând pete mici de culoare...

O atingere fină mă rupe ușor din vraja obscurității,
dar, ce ciudat, deschid ochii și întreg universul îmi pare... obscur...