Icoana unei lebezi rece, lină
Trecea prin unda mea crepusculară;
Icoana lebedei spunea senină
Alunecând prin umbra mea ușoară:

_ E mai frumoasă decât însăși steaua.
Icoana ei: alunecă și trece,
Trecând, ea nu lovește și nu arde,
Lumina-i ireală este rece.

Eu nu lovesc, tu nu rănești o Thea!
Nu se aprind din mine-a tale straie
Mă contopesc cu tine, cu aleea,
Dar fără să-ți ating dulcea văpaie.

Plăcere pururea, aicea nu e
Și nici durerea n-are eleșteu.
E doar o contopire albăstruie
În vecinicia unde doarme Zeu.