Sunt mus al poeziilor armadă
Fac parte din lumină și din secte
Ce-au învățat poeții să-i respecte
Dar sunt și omul rău dintr-o baladă.

Sunt prins în chingi de ale vieții-aspecte
Dar mă refugiu des în acoladă
Jucându-mă în basme cu zapadă
Șezând la sfat cu nobile insecte.

Și sunt și-afurisit dar și minune
Îmi e urmaș sonetu-acesta, fătul
În care-am pus suflarea să-mi răsune.

Oricui, de-o vrea, în orice zi arătu-l
Căci mi-e aripă pe cât mi-e genune.
Afară cade-așa real omătul...