E tare greu departe de cei dragi
Când dragostea le-o simți arzând în piept,
Iar dorul, cu parfum curat de fragi,
Sfidează hotare-n zboru'-i de-a drept'.

M-apucă plânsul când m-așez pe pat
În nopțile cuprinse de tăceri,
Din lacrimi ce obrajii mi-au brăzdat,
Îmi fac doar leacuri pentru mângâieri.

Sub ochii mei, o pernă-i un ocean
Ce-adună lăcrimări în nopți la rând
Din râuri ce nu curg nicicum în van;
Iubiții mei, avem același gând.

Prostia-n lume-i „poamă” peste tot;
E clar că cel neghiob, perfid, incult,
Tupeu având nu doar de-un singur zlot,
Decât cel bun, câștigă mult mai mult.

Ne spune-o vorba dreaptă din popor:
A nu-ncerca forțat să ai noroc -
Îți cade-n traistă când nu-l chemi, e chior;
De zor muncind, norocul ni-i soroc.