Încerc de-o perioadă să scriu mai cuminte,
să fac poezie de școală.
S-o poată citi și-nvăța toți mucoșii
ce-și fac recreația-n stradă.
Mă-ndeamnă o muză să fiu ca Arghezi
să scot din mizerie parfum,
dar totul în jur e tutun și leșie,
pot oare să scot ceva bun?
Pot eu să m-ascund în biserica, ziua
și să mă cert cu Divinul în psalmi?
Și ca și Toma s-ating al Eonului sânger
și să m-aprind de binețe și har?
Eu pot doar să fulgui cuvinte deșarte
pe-o coală de ceață și nor;
și-apoi să stau singur ca nufăru-n baltă
s-aștept invitații, să mor.