Cândva ne-am iubit, îți amintești?
Ziceai că moarte trebuie sfidată.
În acele clipe fericite eram
nori,
vânt,
ploaie,
otravă.
Miroseam frumos a împlinire.
Sunt cuvintele tale.
Totul decurgea firesc,
frumos, până când... deodată...
aceasta este lumea,
lumea cu realitățile ei:
pedepse,
fărădelegi,
pedepse multe și
mai puțină iertare.