am adormit și în trezirea viselor mele
am simțit zări arse de nisipul strâns în copitele clipei
ochii mei
au mirosit pe rând culorile din strigătul ascuns
mâinile mele
au văzut tării ce scapă intelectului
picioarele mele
călcau cald
peste cimitire descoperite în grabă și
părăsite în sângele lor
strivite odată cu jalnicul ecou din oasele strămoșilor
morții îmi vorbeau
peste mine se prăvăliseră vulturii mari și lacomi
ai credinței mă îngrozeam de întunericul ce cădea
greu fără zbor
imensă pasăre de pradă lovită de trăsnet
în cerul meu era frig și umed mirosea a lacrimi