iubito, pari azilul de nevroze
cum vâri în sân ca-n dom de invalidă
sub gratii de fragilă crisalidă
bătrânii fluturi surmenați de roze
și, grav intoxicați de tuberoze,
pe-albiții îngeri, prăfuiți de cridă.
ți-i spun: sătui de-aghiasmă, apă vidă
prizează pe ascuns în supradoze
și-n pipele celeste de omidă
găleți de fum spre gura lor avidă
îndeasă cu defunctele mimoze.
uitând subit de osteoporoze
ce-ți sapă-ncet în soma translucidă
te-apleci să-i cerți dar ei te cred absidă.