aș scrie cu rimă
dar mă doare în cot de un comentariu
al confratelui de primă bancă
din fruntea bucatelor rumenite
la o șuetă din duminica orbului
ce-și caută bastonul
să mă lovească
crezându-se buricul târgului.

îmi trag sufletul cu degetul arătător
și mă așez pe scaunul cu trei picioare
cu un spătar plat
îmi văd pixul furat în dinții rânjiți
ai câinelui de peste gard
habar n-am de ce
mă înfurii.

latră maidanezul de zici că-i de rasă
se culcă-ntr-o rână și scoate
o gheară din sticla de țuică
și putoare el lasă
pe gardul de fier din noua lui casă
cu oasele de ros stivuite
pe terasa roz bombon
el schelălăie și cască
cu rimă.