acum nu mai știu de ce visele
m-au mutat în oraș
poate pentru nepriceperea mea
de a ști dacă oul a ajuns înaintea găinii

iubesc nefericirea mai mult
decât am curajul să-ți spun când mă inviți
(rareori)
să facem complimente unei cafele
pe bulevard

întrebările m-au dat afară până la urmă
din mine
și din camera din care Baudelaire
privea florile într-un fel anume

nu mai știu multe lucruri
pe care aș fi vrut să le învăț
în afara prieteniei mele profunde
cu johnny walker

număr doar resemnat ploile din sufletul
tău arvunit

desigur
iubirea e totul
mi-ai arătat asta ori de câte ori
ai putut cu boemii din Montmartre

de ce să mă supăr
non je ne regrette rien

mai am câteva vise
ieftine
și un ponei alb
acasă

Piaf îmi face deja cu mâna