Deschid fereastra. Aprigă scânteie
Pătrunde-n vene, picurând veninuri.
Desfac batista albă-n zeci de clinuri,
Fugind etern spre căile lactee.

Pe buze sorb îmbătătoare vinuri.
Sânii fierbinți, de lacomă femeie,
Strivesc prădalnic, răsucind o cheie
În trupul meu cel năpădit de chinuri.

Dar a venit un timp fără ursită
Când patima s-a frânt și-un vânt nebun
A smuls din ramuri poama nerodită.

Pârâu secat, nu izbutesc să spun
Întoarce-te! Pustiu, într-o clipită,
Rămân doar umbra într-un sterp ajun.


4 ianuarie 20005
12 februarie 2010