Mi-aduc aminte, tremurai,
Sub alba desfătare-a minții
Și-nfiorată mă rugai,
Să-ți mai arăt odată sfinții.
Și să te las să joci cu ei,
Un joc de-acela de copii,
Cu antice fecioare, iubite de răi zmei,
Ce nu țin cont că-s doar copilării.
Si-atunci când tu vrei vrea să te oprești,
Să te oblig să îmi plătești tribut,
Chiar de roșești și te sfiești,
Trupu-ți murdar de sînge și de lut.