Merg pe stradă și gândul mă trimite
Spre siderale depărtări nedescoperite
Aș putea să trec într-o altă dimensiune
Drept vocație pentru altă profesiune.

Dar mă împiedic de un individ grăbit
Care ține în mână un buchet ușor ofilit
Nici el nu știe spre ce adresă se-ndreaptă
Știe doar că undeva, cineva îl așteaptă.

Invitatul serii este Beethoven cu sonata lunii
Mă vesti amorezul ce ascunde taina iubirii
Te aștept diseară să acoperi fereastra goală
Spirala trupului tău să fie o noapte siderala.