Am zburat și peste valuri, am zburat și peste munți,
Peste dealuri verzi și câmpuri am dat tonul pe la nunți

M-am lăsat purtat de vânturi și am semănat suspin
Diminețile prin inimi căptușite cu venin.

Am străpuns cu raze norii ce păreau să nu mai plece,
Din cămine monotone am gonit sezonul rece

Iar în noapte am aprins pasiuni și patimi grele
Dând speranță sufletelor care s-au născut din ele.

Și am tot zburat prin zare, către lună, către soare
Când m-a prins el din dorința unei domnișoare chioare,

M-a legat, m-a înjurat, m-a bătut și m-a scuipat
Iar un domn deloc amabil, evident...m-a cumpărat;

Și a stat, m-a studiat ca pe-un lucru necurat
Încuiându-mă cu forța chiar la domnișoara-n pat.

Ce rușine pentru mine...dar si el, ce om ratat!
Iar de ea de-aș mai fi spus, multe s-ar fi supărat.