Oare dacă aș rămâne,
Fără a spune
Nici un cuvânt, întins
Pe lutul stins
După arșița zilei
Privind către Calea Lactee
Ce pare că din stele, face un contur de trup de
femeie
La care n-ajung,
Iar Carul Mare are la mijloc un plug
Netras de nimeni și fără brazdă după el
Ca mine într-un fel
Ce-s fără țel
Acum,și mă amăgesc
Cu speranța, că nu sunt singur
Când de fapt e doar vântul
Ce mătură pământul
Și frunzele toate
Cu-ale lor nedeslușite soapte
În acestă tainică și stingheră noapte.

11-14 iulie 2009